Pentru calculatoare, informațiile se memorează în biți (0 și 1). Astfel, memorarea numerelor este simplă, însă pentru a memora cu ușurință caractere (litere, cifre sau alte simboluri) în 0 și 1 a apărut un tabel standardizat numit ASCII (A merican S tandard C ode for I nformation I nterchange).

Ce sunt codurile ASCII?

Prin intermediul codurilor ASCII, fiecărui caracter i s-a atribuit câte un număr unic, astfel, un text poate fi reprezentat ușor în binar.

Tabelul ASCII

Iată tabelul ASCII cu primele 128 de valori:

Alte informații

Iată niște informații utile despre codurile ASCII.

Câte coduri ASCII există?

Inițial, tabelul ASCII cuprindea 128 de caractere: primul caracter avea codul 0, al doilea avea codul 1 și așa mai departe, ultimul având codul 127. Desigur, numărul de coduri era foarte limitat, astfel că s-a decis să se includă doar caracterele strict necesare: litere ale alfabetului englez, cifre (0 spre 9) și câteva simboluri comune (simboluri de pe tastatură precum semne de punctuație, operații matematice sau paranteze). Astfel, o mulțime de caractere nu au putut fi incluse, precum litere ale altor alfabete (incluzând diacriticile ă, â, î, ș, ț, Ă, Â, Î, Ș, Ț, sau alfabete nelatine — chirilic, ebraic, chinez, arab sau altele).

Cu toate acestea, au apărut alte standarde noi (care au o paletă mai largă de caractere disponibile), astfel permițând folosirea mai multor caractere. Printre acestea se numără:

• Codul ASCII Extins: pe lângă cele 128 de caractere, s-au mai adăugat alte 128 (pentru un total de 256); acestea cuprind mai multe simboluri, cum ar fi cele monetare, sau câteva diacritice;
• Codul Unicode: cel utilizat de majoritatea sistemelor de calcul, Unicode conține peste 140.000 de caractere unice, incluzând emoji-uri, mai multe alfabete și multe altele; standardul Unicode se actualizează aproximativ anual.

Clasarea caracterelor ASCII

Tabelul ASCII Standard conține 128 de caractere ce se pot clasifica astfel:

• caractere neimprimabile sau de control (cu codurile între 0 și 31 inclusiv și 127): aceste caractere nu sunt vizibile, însă au rol în formatare sau transmiterea datelor; dintre aceste caractere, cele mai utilizate sunt următoarele:
  • caracterul nul (\0) — cu codul ASCII 0, caracterul nul reprezintă finalul unui șir de caractere;
  • caracterul new line/line feed (\n) — cu codul ASCII 10, caracterul new line reprezintă trecerea la un rând nou (spre exemplu, în fișiere sau pe consolă).
• caractere imprimabile (cu codurile între 32 și 126 inclusiv): aceste caractere sunt vizibile, fiind reprezentabile; printre acestea se numără:
  • literele mari: A, B, C, …, Z — acestea au codurile ASCII în ordine: 65, 66, 67, …, 90;
  • literele mici: a, b, c, …, z — acestea au codurile ASCII în ordine: 97, 98, 99, …, 122;
  • cifre: 0, 1, 2, … 9 — acestea au codurile ASCII în ordine: 48, 49, 50, …, 57.
    • Atenție: cifrele 0, …, 9 nu trebuie confundate cu caracterele! Caracterul '0', spre exemplu, are codul ASCII 48, nu 0;
  • semne de punctuație: . , : ; ! ? ' ";
  • operații aritmetice: + - * / = ( ) { } [ ];
  • alte caractere: spațiu, @ # % ^ & _ și altele.

Alte observații

1. Codurile ASCII ale caracterelor asemănătoare sunt de regulă consecutive: 1. Litere mari: caracterul A are codul ASCII 65, caracterul B are codul ASCII 66, și așa mai departe; 2. Litere mici: caracterul a are codul ASCII 97, caracterul b are codul ASCII 98, și așa mai departe; 3. Cifre: caracterul 0 are codul ASCII 48, caracterul 1 are codul ASCII 49, și așa mai departe;
2. Caracterele literă mică diferă de cele literă mare: spre exemplu, caracterele a și A diferă;
3. Pentru orice literă, varianta literă mică are codul ASCII cu 32 mai mare față de codul ASCII al variantei literă mare. Astfel, un caracter literă mare se poate transforma în literă mică adăugând valoarea 32: spre exemplu, 'A' + 32 = 65 + 32 = 97 = 'a';

Alte resurse sau bibliografie

• PbInfo: Codul ASCII
• 100din100: Tablelul ASCII - clasa a X-a
• EzInfo: Codurile ASCII
• AsciiTable.com